Număr de oxidare. Reguli de determinare. Reacții cu și fără modificarea N.O.

Numărul de oxidare este sarcina pe care ar avea-o un atom dacă electronii fiecărei legături ar fi dați în întregime elementului mai electronegativ. Regulile permit calcularea lui fără să desenezi legăturile, iar comparând N.O. înainte și după reacție vezi imediat dacă a avut loc un transfer de electroni.

• Substanțele simple au N.O. = 0, indiferent de formulă (Fe, O2, P4).
• Ionii monoatomici au N.O. egal cu sarcina lor.
• Fluorul are întotdeauna −1.
• Oxigenul are −2; excepții: peroxizii (−1) și OF2 (+2).
• Hidrogenul are +1; excepție: hidrurile metalice (−1).
• Metalele din grupa 1 au +1, cele din grupa 2 au +2.
• Suma N.O. este 0 într-o moleculă neutră și egală cu sarcina într-un ion.

• KMnO4: (+1) + x + 4·(−2) = 0, deci Mn are +7
• Cr2O7^2−: 2x + 7·(−2) = −2, deci Cr are +6